Da-mi poveri

Da-mi poveri, ce le pot duce
Și nicicînd să nu cârtesc,
Una, altă, pân' la cruce,
Și nicidecum să le risipesc...

Da-mi poveri nici prea ușoare,
Să-mi primesc cununa mai bogată.
Prin suspini, și cu răbdare...
Dar să nu cirtesc vreo-dată.

Da-mi poveri cu 'ntelepciune,
Și mergând prin vai adînci,
Eu să pot mereu a spune:
Tată Doamne, mă ridici!

Da-mi povara zilnic, mai sporită,
Mai cu jar, și mai cu foc...
Să îmi fie inima mereu, smerită,
Doamne, astfel eu Te rog.