Cel care limba își păzește...


Acela care-l ocolește
Pe sărac, în drumul său
Același lucru pățește
Când cheamă pe Dumnezeu

Un dar, dat la supărare
Inima o potolește,
Mita, dată-n taină mare
Pe cel rău, îl liniștește

Acel ce nu-i înțelept
Drept la pieire se duce
Dar, cel care e deștept
Viata, bucurii-i aduce!

Cel care-i petrecăreț
Și vinul, mult îl iubește
Pierde al virtuții preț
Și e sigur, sărăcește...

Mai bine-n pustiu să stai
Decât c-o nevastă rea
Căci, liniște poți să ai
Și îți crește inima

Cel deștept este bogat
Tot ce adună, prețuiește
Cel nebun, este sărac
Și ce are, risipește

Cetăți tari, el cucerește
Pentru că e înțelept,
Cu mintea el nimicește
Pe cel care nu-i deștept

Cel care limba-și păzește
Și gura-i poate tăcea
Liniștea și-o prețuiește
Necazuri, nu va avea

Jertfa care se aduce
De omul necredincios,
Înspre moarte îl conduce
Domnul, îl va pune jos

Nici martorul mincinos
Nu-i iubit de Dumnezeu,
Mințind, e necredincios
Pașii lui, se duc spre rău

Cel rău e nerușinat
Calea lui e pieitoare
Dar cel bun, e apărat
Are viață înfloritoare

Domnu-I plin de biruință
Nu-I învins de nimenea
De cel ce are credință
Cu drag, Se va îndura!

Amin.

Câmpia Turzii, 2 decembrie 2015