La Ion și Ana-n casă
de Mihail Dimitriu
poet și scriitor creștin

La Ion și Ana-n casă,
Când iarna venea îndată,
O făptură luminoasă,
Plină de “dor” se arată.

Pe lângă recoltă bună,
De la Domnul mai primiră
Îngeraș, ca să le spună
Că spre Domnul, ea aspiră.

Și fetița crescu mare
Dornică de-nvățătură,
De părinți ascultătoare,
Având în toate măsură.

Mai târziu dintr-însa, iată,
Și din Radu al său mire,
Două flori, lumii s-arată,
Ce-s a Domnului zidire.

Florile îmbobociră,
Din doi, din cei patru boboci,
Încă patru se făcură,
Ce-i sunt lui "Doru", strănepoți.

Domnul astăzi încă-așteaptă
Să trăiască-n pocăință,
Să meargă pe calea dreaptă,
Să țină dreapta credință.

Și oricare acțiune,
Gând sau faptă sau simțire,
Toate să-i fie doar bune,
Spre a Domnului mărire!

Crucea s-o poarte smerită,
Și pe toți să îi iubească,
Chiar de nu-i de ei iubită,
Ca în veci ea să trăiască!

În semn de recunoștință
Pentru marea-i bunătate,
Îi dorim, cu sârguință,
Ani veșnici, cu sănătate!