Un nume bun e prețios!


Un nume bun e prețios
Mai mult decât o bogăție
Și aduce omului folos,
Ca aurul, poate să fie.

Omul sărac si cel bogat,
Pe acest pământ se întâlnesc,
Caci, pe ei, Domnul I-a creat
Și în același loc, trăiesc.

Cel care este chibzuit,
De tot ce e rău, se ferește;
Dar, acel prost, nesocotit,
Doar cu pedeapsa se trezește,

Căci răsplătit e cel smerit
Care de Domnul are teamă,
Va fi bogat și fericit,
Cel rău, nu e luat în seamă.

Calea acelui rău, stricat,
De spini, e mereu încărcată
Dar, omului sincer, curat,
Calea îi este curățată.

Cel mic, trebuie învățat să fie
Lui, calea-i trebuie arătată
El, când va creste o să știe,
Că ea, va trebui urmată

Acel sărac ce-i stăpânit,
De omul care e bogat,
Și împrumutul l-a robit
Căci cel avut, l-a câștigat,

Iar omul cel nelegiut,
Doar de pieire are parte
Însă cel bun și chibzuit,
Îi dă și celuilalt, să aibe.

O ceartă grea sa va sfârși
Când cel ce-i batjocoritor,
A lui gură își va opri
Chiar dacă nu-i va fi ușor...

Căci ochii Domnului păzesc
Pe acela, care știință n-are
Dar cei care-L nesocotesc,
Vor merge, cu toți, la pierzare.

Amin

Câmpia Turzii, 3 decembrie 2015