Mai plânge o aripă frântă
Un dor mai suspină tăcut...
În viaţa ce trece grăbită
Cu lauri sau poate zdrobită
Se naşte un gând neştiut...

Venit pe furiş într-o noapte
Aduce cu el gânduri mii...
Se zbuciumă-n mine, tresare
Şi totu-i un semn de-ntrebare
Pe drumul ce duce-n vecii...

M-a prins ca-ntr-un cleşte puternic
Mulţimea de gânduri haine...
Îmi spun că sunt slab, păcătos
Că ruga mi-e fără folos,
Că viaţa e numai suspine...

Tresar speriată...eu sunt
O fiică a Tatălui Sfânt!
Atunci oare unde-i credinţa
Ce-aduce cu ea biruinţa
Şi pacea ascunsă-n Cuvânt?

Mă iartă Părinte din ceruri
De teama ce iar mă cuprinde...
Cu Duhul Tău Sfânt mă atinge
Când inima doare şi plânge
Tu dorul de Tine-mi aprinde!

Vulcan-20-11-2015
Mary