SARBATORITUL

Și azi, colindele răsună
Despre vestea minunată,
Din a mântuirii cunună,
Ce omenirii i-a fost dată.

Vibrează în inimi bucuria,
Pe fețe zâmbește fericirea.
Minunea vieții-i mărturia,
C-a primit omul nemurirea.

Dar... Sărbătoritul unde este?
Unde-s cei, care-L iubesc?
Isus, e real, nu o poveste,
Ce puțini, de El, pomenesc!

Mai mult auzi de Moş Crăciun,
E onorat, chemat în casă...
De ce, în seara de Ajun,
Isus, nu e poftit la masă?

El, e calea vieții noastre,
E Adevărul sfânt, suprem.
E mana ce ne urcă-n astre,
Și Viață... fără El n-avem.

Ce cadou mai bun, e oferit,
Ca viața, de Isus, nouă dată?
Ce face un brad împodobit?
Doar o bucurie limitată!

Cu acele ce cad uscate,
Pierde viața sărmanul brad.
Zilele sărbătorii îs iute uitate,
Cu fiecare zi, bucuriile scad.

Darul Lui Isus, rămâne veșnic,
De tine depinde să-l prețuiești.
Fii zi de zi al sfințirii cucernic,
Semenul tău, să ști să-l iubești.

În noapte colindele să răsune,
Ducă cu ele vestea minunată.
Iubirea, pe oameni să-i adune,
Darul iertării fie dăruit de-îndată.

Vibreze în inimi bucuria,
Vestea bună a mântuirii.
Nemurirea... e azi mărturia
Ce-a curs din Jertfa iubirii.

Sărbătoritul unde este?
Unde-s cei, care-L iubesc?
Nemurirea-i Isus, nu-i poveste,
De El... toate zilele ne vorbesc.



cucernic = evlavios, cuvios, pios, smerit.