E frig și bruma n-a-ncetat să cadă
Pe câmpii, la fel și pe la munți,
E trist când ieși ziua afară
Zărind doar albe uscăciuni.

E frig și greu de-naintat pe drumuri
Când suflă vântul rece-n față,
Și cerul trist îți dă povață
Să te îndrepți unde-i căldură.

E frig și soare nu mai e,
S-a-scuns sub mii de fumuri dense,
Și stai ascuns sub poala lor,
Gri nori, sub multe universe.

E frig și simți cum te apasă
De ce nu vrei a te-ncălzi?
Căci este sus în munte-o casă,
Ce-abia așteaptă-a-te primi.

E frig și drum bătătorit cu gropi,
Ploi și noroi ce te urnesc,
Dar sus în casă, ai un loc
Cu ai tăi frați ce se-ncălzesc.

E frig, dar vino la căldură,
Un prieten în prag te-așteaptă,
Chiar de urcarea va fi lungă
El te-a veghea mereu din poartă.