Dă-mi iarași Tu, lumină, lumina s-o-nțeleg
Sriptura pas cu pas să o străbat agale
Și-n adevărul Tău, mă lasă om întreg
Spre-a nu m-abate vreodată, de pe cale.

Dă-mi iarăși bucuria sublimă și cerească,
Umbrită și cernută în ciurul suferinței
Să-mi fie tot mai falnic stejar ce stă să crească
Când Tu mă legeni Doamne, în poalele credinței.

Dă-mi iarăși orizontul privirilor curate
Să mă pătrundă zarea Ierusalimului de sus
Și-n duh să strig de dor așa, ca dup-un frate:
Ierusalime, ia-mă, să fiu lângă Isus!

Pe lângă acestea Doamne, dă-mi focul misiunii
Să seamăn și să secer ca Rut de altă dată
Cu-aceiași simplitate ce-o-aveau în piept străbunii
Ce Te-au slujit pe Tine, curați, și fără pată.

Și dă-mi o cupă plină, măsura-ndestulării
Să nu mă prindă firea înfometat de lume
Ci Duhul Sfânt în mine s-așeze toți fiorii
Ce-s demni de-a fi trăiți purtându-Ți al Tău nume.

Dă-mi iarăși eu, Te rog, din toate câte crezi
Că am nevoie ca să stau ca mărturie pentru toți
Din toate, fă-mi Tu, Doamne, o salbă de dovezi
Că Tu ești sfânt și drept, și toate Tu le poți.

Și până-n clipa-n care, pământul se desface
Și-om auzi strigarea: Hristos, acum revine;
Să stăpânească-n noi prezența Ta în pace
Și dă-mi Hristoase, să gust mai mult din Tine!!