E bună mierea de mâncat!


E bună mierea de mâncat
Și gustul ei bun, dulce este,
Iar inima care-a aflat
Înțelepciunea-o prețuiește

Lațuri, nicicând să nu întinzi
Acelui, ce-i neprihănit,
De tihna lui, să nu te prinzi
De Domnul, este ocrotit

De șapte ori de va cădea
Prin Domnul, iarăși se ridică
Cel rău, nu poate face așa
Nu se mai scoală, dacă pică

Vrăjmașul tău de va cădea
Deloc să nu te înveselești
Căci și tu poți păți așa
Și atunci, pe Domnul Îl hulești

Acel ce face răul, piere
Lumina lui ușor se stinge
Și va trăi doar în durere
Iar ochii lui mereu vor plânge

Acel ce-i drept în judecată
Pe calea buna va păși
Lui, calea dreaptă i se arată
Și Dumnezeu, Îl va feri

De nimeni, rău să nu vorbești
Și să nu fii înșelător,
Sa te răzbuni, poate gândești,
Să faci necaz, este ușor

Să nu dorești să îi faci rău
Așa cum și el ți-a făcut,
Ci, teme-te de Dumnezeu,
Fii chibzuit, teme-te mult!

Ogorul celui puturos
E înțesat, e plin de spini,
Nu face nimic cu folos
Peste tot se văd mărăcini

Cel care doarme și odihnește
Va fii sărac, nefericit,
Stă liniștit, nu se gândește
De răul care e pândit.

Amin

Câmpia Turzii, 8 decembrie 2015