Zgura, din argint se scoate!


Slava Celui Preaînalt
Stă în lucrurile ascunse,
Slava unui împărat
Stă în lucruri, ce sunt spuse

A cerului înălțime,
Inima împăratului,
Pământul în adâncime,
Cunoscute-s, Domnului

Zgura, din argint se scoate
Și atunci, va fi curat,
Iar cel rău dacă se poate
Să nu stea lângă împărat

Tronul lui se va întări
Dacă cel rău va pleca
Și neprihănit va fi
Putere, va căpăta

În fața împăratului
Să fii drept, să fii sfios,
Nu sta mândru-n jurul lui
Să n-ajungi, să fi dat jos

La ceartă, nu te grăbi
Cu acei din jurul tău,
Pe nimeni nu ocărî
Dar, te apără de rău

Un cuvânt bun te zidește
Spus, la timpul potrivit
Ca și un coș de argint este
Cu mere, împodobit

Cuvântu-i ca o răcoare
În vreme de secerat,
E ca o înviorare
Ce stăpânului i-a dat

Sluga plină de credință
Ce stăpânul își iubește
E sluga ce-n stăruință,
Toate, bine le sfârșește

Așa ca norul, ca vântul,
Este cel lăudăros
Care, nu udă pământul
Toate-i sunt, fără folos.

Amin

Câmpia Turzii, 9 decembrie 2015