De ce oare câteodată inima în mine plânge
Şi se zbuciumă în piept şi tristeţea mă ajunge?
De ce ochii sunt izvoare ce întruna lăcrimează
Şi suspinul un tovarăş ce adesea le urmează?

De ce văd în jurul meu numai ură şi durere
Şi văd lipsă de credinţă...şi simt lipsă de putere?
Dragostea ce altădată unea oameni la un loc
Astăzi rătăceşte-n noapte devenind un simplu joc...

De ce mâinile spre ceruri se ridică prea puţin
Iar cuvintele rostite poartă-n ele doar venin?
De ce goana după bani ne răpeşte viaţa toată
Şi prea des uităm credinţa urmărind a lumii gloată?

Doamne de ce-i lumea rea şi-a uitat al Tău Cuvânt?
De ce plânge sub povară chiar acest bătrân Pământ?
Spune-mi Doamne de ce fraţii nu mai sunt ca altădată
Într-un gând şi o simţire să Te cheme: "Ava Tată"

Doamne-ascultă-mă din ceruri...mai îndură-Te de noi
Căci prea mult am rătăcit într-o viaţă de nevoi...
Mai întinde-Ţi Doamne mâna şi ne iartă-n mila Ta
Şi ne dă puteri pe cale când e lupta mult prea grea!

Vulcan-27-11-2015
Mary