Dintre-atâția mii de oameni
Ce-ai lăsat pe-ntreg pământ
Numai Unul îmi ajunge
Să mă mângâie când plâng.
Dintre-atâți prieteni, Doamne,
Ce-am avut în jurul meu
Numai Unul îmi ajunge
Să m-accepte cum sunt eu.
Dintre-atâtea mii de fețe
Ce roiesc în preajma mea
Numai Una mă alină
Atunci când suferința-i grea.
Dintre sute de persoane
Pe care le port în gând
Numai Una îmi ajunge
Să-mi vorbească în glas blând.
Dintre-atâția mii de doctori
Ce-ncearcă a vindeca
Numai Unul îmi ajunge
Să lege rana mea cea grea.
Dintre miile de pastori
Care mă doboară des
Numai Unul îmi ajunge
Să mă-ndrepte când greșesc.
Dintre zecii de profesori
Ce-ndeamnă la învățat
Numai Unul îmi ajunge
Să mp ierte de păcat.
Doi părinți mi-ai dat în lume,
Un frate, două surori.
Doar Tu, Doamne, mi-ai ajunge
Să iei locul tuturor!