Pe crucea sărăciei ne-a răstignit străinul,
Vânduți de iuzi, trudiți cu-amar ne plângem glia,
Suspinele despică-n adâncuri, România,
Când strigăm ni-e sete, ne dau să bem veninul.

Cu ghearele feroce sugrumă, lăcomia,
Ne izbăvește Doamne, să nu pierim niciunul!
Ca șarpele-n pustie, am ridicat drapelul,
Ca să ne vindeci rana, cât traversăm pustia.

Cu sceptrul Tău lovește țeasta Carpaților,
Din credința lui Avraam, sfânt râul subteran,
Destupă-ne izvoare de Dragoste și dor.

Ne izbăvește Tată ca-n ziua lui Madian,
Sfărâmă nuiaua, toiag și jug asupritor,
Să-naintăm biruitori spre Noul Canaan.

Amin!