Mă plec cu reverență azi, în fața Ta,
Şi mă închin cu-ntreagă ființa mea
Ție sfânt prunc ce-n lume ai venit
Să mă salvezi pe mine, fiul rătăcit...
N-am meritat ca Tu să Te cobori
Să-L lasi pe Tatăl, tronul din splendori
Şi slava, lauda, strălucirea de nespus
Ce o aveai acolo-n ceruri, sus...
Dar m-ai iubit, Tu, Cel făr' de-nceput
Şi în săraca iesle-n paie Te-ai născut...
Atâta bunătate... cum să-Ţi mulţumesc?
Că nu am bogăţii să-Ţi răsplătesc...
Şi chiar de aș avea, Tu eşti în cer
Şi-acolo vei rămâne pentru-etern!
Nu ai nevoie de-ale lumii bogăţii
Căci Tu ai tot, domneşti în veşnicii!
Şi totuşi, am ceva să-Ţi dăruiesc:
E inima ce-Ţi spune: Te iubesc!
Şi lauda ce-Ți aduc pe-al Tău altar
E tot ce am, e cel mai mare dar!
Nu am nimic mai mult, Tu bine ştii
Dar simt în mine, râu de bucurii
Că sunt iubit de Tine, mântuit,
De aceea, eu tresalt, că-s fericit!
Isuse scump, mereu Te voi iubi
Mereu din inimă-Ţi voi mulţumi
Şi dacă jos, aici, sunt fericit,
Mă-ntreb: cum va fi sus, în infinit?

*
Aştept să cânt cu-al îngerilor cor
Ce au cântat în noapte, sus, pe nori,
Şi ştiu că următorul Betleem
Va fi mai sus de zări, cu Tine-n cer!