Omul care-i chibzuit vede răul de departe!


Omul care-i chibzuit
Vede răul, de departe,
Însă cel nesocotit
Necazul, îl vede-n toate

Tu nu-ți binecuvânta
Semenul de dimineață
Căci blestem îi va părea
Și se întunecă a lui față

Streașina-i picurătoare
Într-o zi rece, ploioasă,
Ca soața gâlcevitoare
Ce-o auzi, mereu în casă

Ea, nu poate fi oprită
Orișicât de mult ai vrea
Gura ei, nu-i obosită
Deloc, nu poate tăcea

Cine un pom îngrijește
Din el, sigur va mânca
Cel ce stăpânu-și păzește
Preț mare, va căpăta

Cel care este nebun
Chiar de-n piuă l-ai pisa
N-ar face nimic mai bun
Ar rămâne în starea sa

De ai turme, le îngrijește,
Căci, ele-s o bogăție,
În toate te chibzuiește
Caci, nimic nu-i pe vecie.

Amin

Câmpia Turzii, 12 decembrie 2015