Săracul care asuprește!


Omul rău fuge degrabă
Chiar dacă nu-i urmărit,
Cel neprihănit cutează
Parcă-i un leu, hotărât

Când răscoala e iscată
Mulți capi, acol' cârmuiesc
Dar, unde e judecată
Certuri, nu se prea găsesc

Săracul care asuprește
Pe altul ce-i necăjit,
Ca ruperea de nori este
Ca cel de pâine, lipsit

Cei ce legea o împărțesc
Rău-l laudă mereu,
Însă acei care-o păzesc
Fug, de cei care fac rău

Cel care-i la rău dedat
Nu înțelege ce e drept,
Calea bună, n-a urmat
Și n-a fost deloc deștept.

Săracul mult prețuiește
Dacă e neprihănit,
Decât cel care trăiește
În avere, necinstit

Cine avutu-și înmulțește
Și dă banii cu dobândă
Necazul îl urmărește
Și apoi, va primi osândă

Acel care rătăcește
Pe cel drept pe calea rea,
Singur, el se osândește
Pedeapsă, va căpăta

Omul care-i iertător
E iubit și apărat
Cel ascuns, tăinuitor,
De Domnul, e acuzat

Un om care-i vinovat
Să spună tot ce-a greșit
De Domnul va fi iertat
Pentru c-a mărturisit

Cel rău ca un leu răcnește
Ca un urs înfometat,
Care-i domn și stăpânește
Peste un popor sărac

Un voievod nepriceput
Faptele rele înmulțește
Dar acel ce-i priceput
Zilele lui, își zidește

Cel cu cugetu încărcat
De al fratelui său, sânge,
Spre groapă neîncetat
Se îndreaptă, chiar de plânge.

Amin

Câmpia Turzii, 12 decembrie 2015