Pe cer se arcuiește un orizont de aștrii,
Purtând în Har fotonii, se desprinde-o stea
Biruind chiar zorii, ochi de cer, albaștrii,
Ne duce spre o iesle, S-a născut Dragostea.
E-o zi cum nu cunoaște, în anale, lutul,
A Cerului splendoare a coborât în el,
A născut fecioara, S-a întrupat Cuvântul
Și numele Lui este Isus Emanuel.
S-au frământat din tine, țărână, împărați
Și regi și faraoni, dar n-ai fost niciodată
Ca-n Trupul Lui Isus, cu-atomii luminați,
Atât de prețioasă, sfântă, minunată.
Cu aceleași elemente în structura ta,
Te onorează Omul, Cel fără de păcat,
Chiar El plătind păcatul, în deal la Golgota,
El Dragostea supremă, Duh Sfânt nelimitat.
Maria, mamă sfântă, durerea ta de jar
E-amestecată în pahar cu bucuria,
Tu vezi în Prunc minunea, dar și al Lui Calvar,
Mielul sacrificat, Isus Cristos Mesia.
Acolo, lângă iesle, să ne smerim țărâna,
CinstInd Nou Născutul cu darul meu și-al tău,
Să Îl primim în inimi pentru totdeauna
Pe Împăratul slavei, Fiul Lui Dumnezeu.
Noi n-avem aur, smirnă, dar toate ar păli
Pe lângă Chipul dulce, atât de minunat,
El e mireasma Păcii, a sfintei Bucurii
Și un Rug strălucitor Care ne-a luminat.
Slăvit să fii Isus, Tu-ai suferit ruptura,
Te-ai dezbrăcat de slavă și-ai coborât smerit,
Ne aduci Iubirea lovind de moarte, ura,
Te-ai dăruit ca Jertfă pentru că ne-ai iubit.
Garda îngerească îți dă, în cânt, onorul,
Îmbracă natura sărbătorescul strai
Căci Te-ai născut cu-adevărat, Mântuitorul
Care trasează Calea și ne conduci în Rai.
Toți aștrii Ți se-nchină, ești Cel mai luminos,
Tu ești Lumina lumii, ești Soarele sublim,
Ești șansa omenirii doar Tu, Isus Cristos,
Viața fără moarte în Nou Ierusalim.
Amin!