Se predică mult, pe străzi și în case,
Că lumea de azi trăiește-n minciună,
Că multele datini, de veacuri rămase,
Ascund Adevărul și Sfânta Lumină!

Cine-i Crăciun? Cunoști tu creștine?
E zeul slavon, în trecut venerat,
Și tu îl saluți crezând că e bine,
Că doar e un nume și nu e păcat.

Și râzi în vitrine, și-mbraci haine roșii,
Porți barbă străină și fesuri hazlii,
Faci glume cu Moșul, cu toți curioșii,
Mințind pe săracii, naivii copii.

Adori bradul verde, copacul peren,
Și-n casă îl porți ca un mare trofeu;
Bradul pe care vikingii-l slăveau,
Numindu-l, cântând, al lor dumnezeu.

Și-apoi, după toată-alergarea nebună,
Cadouri, mâncăruri, alcool și tutun…
Întrebi cu mirare de Vestea cea bună
Și cânți un colind... pentru Domnul cel bun!

Treziți-vă oameni din mrejele firii,
Nu alergați după falsa credință!
Crăciun nu e Domnul curat al iubirii
Și Moșul n-aduce în dar pocăință!

Nu vă-nchinați moștenirii păgâne,
Lăsați pomenirea de moaște și zei,
Nu mai răpuneți brăduți pe coline:
Veniți la Isus, bărbați și femei!

De vreți bucurie cerească, divină,
La Iesle și Cruce aduceți cântare
Cu suflet curat și fața senină,
Slăvindu-L pe Domnul și sfânta-I chemare!

Doar El a venit, umil, pentru noi
Să mântuie neamul de chin și păcat:
Isus nu mai este copil în nevoi,
Isus s-a jertfit și din morți a-nviat!

Veniți, preamăriți a Sa întrupare
Și Jertfa iertării, și-a Lui mântuire,
Pe El să-L slăvim, smeriți, fiecare,
Pe Cel ce e veșnic Lumină, Iubire!

Treziți-vă oameni din somnul pierzării,
Isus va veni din nou pe pământ,
Răspundeți Iubirii, răspundeți chemării,
Urmați-L pe Domnul și Sfântu-I Cuvânt!

Lăsați obiceiuri, credințele false,
Fugiți de păcat, de zei și minciună,
Căci multele datini, de veacuri rămase,
Îngroapă credința în praf și rugină!

Florești, Cluj