Ţi-aducem Doamne, Tată,
La binecuvântare,
Pe aceşti copii, pe braţe
Înlăuntrul Casei Tale.

Şi Te rugăm azi, Tată,
Ca partea de-ndurare
S-o dai nemăsurată
Din darurile Tale.

Nu aur, nici argint
Să dai ca moştenire
Fa-l doar un terebint
Plin de neprihanire

Nu faimă, nici renume,
Nici slava cea deşartă,
Ci lămpi aprinse-n lume,
Având purtare dreaptă.

Nu bogăţii şi slava pământească,
Ci ei un aur curăţit, ca dar;
Nu strălucire-n firea pământească,
Ci o jertfă sfântă, pe al Tău altar.

Măsura îndoită,
În har şi în credinţă,
Şi peste orice ispită,
Să aibe biruinţă.

Din cea mai bună apă,
Din apa Ta cea vie
Tu, Doamne, îi adapă
Şi aici, si în veşnicie.

Din pâinea adevărată
Aici, jos în pustie
Să o dai nemăsurată
Până în veşnicie.

Şi Doamne, înţelepciune
Şi ştiinţa mai înaltă
Să aibe-n această lume
Ai noşti copiii, O, Tată.

Când vor striga-n durere
Cu glasul lor spre altar,
Trimite-le putere
Din tronul Tău de har.

Şi când nimicitorul
Împrejurul nost' va fi,
Rămâi Apărătorul
Şi nu ne părăsi.

Te rog, ca chipul Tău
Pe faţa lor să fie
Nimic din tot ce-i rău,
Să nu-i ducă-n robie.

Şi chipul înoirii
De fiecare zi,
Şi uneltele zidirii,
Să-i poată însoţi.

Şi Numele Tău mare,
Rămână peste noi
Ca binecuvântare
Şi în belşug, şi în nevoi.

Şi Numele Tău Sfânt
Ca Stancă de izbăvire
Aici, pe acest pământ,
Parte de moştenire.

Şi ei, şi noi, în Tine,
Părinţi şi copilaşi,
Tu, în mâna Ta ne ţine,
Cu Tine-n veci, părtaşi.

Si-n ceasul de răpire,
Cununile de har
Pe ei, întâi să fie
Al biruinţei dar.

Şi pârga moştenirii,
Copiii de Tine daţi,
În clipele răpirii,
Să fie transformaţi.

Când din ale lumii colţuri
Urca-vom toţi ostaşii,
Cu aripi ca de vulturi,
Să zboare copilaşi.

Ciprian Muresan.
16.12.2015. Irlanda.