Femeia cea prețioasă


Pe fiu, mama îl sfătuiește
De va găsi în viața sa,
O soață care îl iubește
Preț mare, să pună pe ea

Căci, ea-i ca un mărgăritar
Bărbatul în ea se încrede
Iar pentru casă e un dar
Tot ce-i de trebuință, vede

Ea tuturor le face bine
Cu hărnicie mult muncește
Ca o corabia se ține
Ea face pâinea și-o împărțește

Se scoală dis de dimineață
Și lucrul zilei chibzuiește
Și veselă e a ei față
De tot ce trebuie se îngrijește

Și în negoț, ea se descurcă
Ia doar ce e folositor
Și des pune mâna pe furcă
Muncește mult, în tot cu spor

E darnică și e smerită
Ajută-un pe un nenorocit
În toate este socotită
Ajută des, pe cel lipsit

Ea cu putere se încinge
Și brațele își oțelește,
Ea mânuiește și învinge
Și peste toate, stăpânește

Nu are teamă de zăpadă
Căci casa ei e îmbrăcată
În toate lasă să se vadă
Că-i harnică și judecată.

Al ei soț este lăudat
Și bine e la porți, văzut
Când stă cu bărbați la sfat
De toții, este cunoscut

Femeia care mult muncește
Vorbește cu înțelepciune
Căci ea casa își pregătește
Și râde de ziua de mâine

Nu are pâinea lenevirii
Ea toate le înfăptuiește
Este în culmea fericirii
Și fericită se numește

Copiii ei, toți o iubesc,
Iar soțul ei, o prețuiește
Cu toți binele-i doresc
Lumea, de bine, o vorbește.

Amin

Câmpia Turzii, 16 decembrie 2015