Când sufletul meu, Doamne, adânc îl înfiori,
Pe-obrazul rumenit de-o rază arămie,
Curg lacrimile care Ți le-am cerut Ție
Să îmi îmbrac obrazul în strai de sărbători.
În ele-i mulțumire, mireasmă de tămâie,
Cheritul mi se umple, revarsă în splendori,
Când Tu mă iei pe brațe, mă salți de subsiori,
Toată întristarea o schimbi în bucurie.
Limpede e Cerul în ochii Tăi, Isuse
Și miere e Cuvântul curgând din gura Ta,
Câtă mângâiere în plalmele-Ți străpunse!
Tu mi-ai luat durerea s-o rabzi în Golgota,
Te-am văzut pe Cruce cu mâinile întinse...
În Dragostea divină, în veci mă vei purta.
Amin!