Leru-i ler

S-au îmbrăcat copacii-n promoroacă,
Natura toată-și schimbă-mbrăcămintea,
Norii își cern zăpada parcă-n joacă,
Reamintind pământului sorgintea.
Acolo sus pe cerul plin de aștri,
O stea aparte luminează-n noapte,
Cuvânt profetic printre sori sihaştri,
Vorbește de colind și mere coapte.

Mai spune de un Prunc ce S-a-ntrupat,
Venit de sus, în lumea de ocară,
S-aducă Vestea Bună peste sat,
Un Prunc născut prin Duh, de o fecioară.
Se-aud talăngi și mugete de vite,
Maria naște Pruncul, pe Isus,
Pe-un braț de paie vechi, mucegăite,
Cu dragoste de mamă a fost pus.

O, Betleeme, Cas-a Pâinii, iată,
Ai fost ales locaș, pentru Cel Sfânt,
Dar poarta ai ținut-o ferecată,
Căci n-ai crezut ce scrie în Cuvânt.
Așa s-a împlinit ce-au spus prorocii...
Dumnezeu tare, Sfetnic, Minunat,
Părinte-al veșniciei, Domn al păcii,
Umil în lumea noastră a intrat.

Pe al Său umăr a purtat domnia
Și ne-a deschis un drum spre cerul sfânt,
Cântați cu toții: S-a născut Mesia!
Colindele răsune pe pământ!
Afară este frig, pe geam cristale,
Formează un decor de neuitat,
Minuni create-n spectre ancestrale,
De mâna Celui Viu şi-Adevărat.

În suflet este cald și este bine,
Doresc Preasfinte inima să-Ți dau,
Să fac din ea o iesle pentru Tine,
Atâta doar Isuse drag, mai vreau.
Să țes cu lacrimi albă-nvelitoare,
Să Te îmbrac în flori de mărgărint,
Când "Leru-i ler" răsună-n înserare,
Sa-Ți cânt și eu umilul meu colind:

"Ce veste minunat-asear' Maria,
În Betleem cu Iosif a intrat,
Căuta un loc să nască pe Mesia,
Dar loc de poposire n-a aflat!
Trei magi din sud, păstorii din câmpie,
Călăuziți de luminoasa stea,
Au înțeles că cel ce o să vie,
E Domnul lor Mesia, Yeshua.

Ne amintim cu dragoste venirea
Celui Preasfânt, Isus din Nazaret,
Marele dar prin care mântuirea,
Ajuns-a și la sfânt și la proclet.
Nu-i doar o simplă zi în calendare!
E pronia cerească pe pământ!
E dragostea cea plină de-ndurare,
Pecetluită-n Noul Legământ!"

Acolo sus pe cerul plin de aștri,
O stea străluce de un roş-gălbui,
Privind-o parcă văd doi ochi albaştri,
Fereastră-mpodobită cu gutui,
Văd rodul viței, pâinea aburindă,
Ce-ndeamnă parcă la o degustare,
Cântați voi oameni astăzi o colindă,
Slăvind pe Dumnezeul nostru mare!

19/12/15, Barcelona- Lucica Boltasu