Trezeşte-te omenire... nu vezi că drumul tău
Te duce spre pieire... te poartă către hău?
Nu vezi un nor de lacrimi ce plouă cu durere
Şi-n urmă lasă haos şi armonia piere?

Trezeşte-te omenire... sunt trişti ai tăi copii
Ei vor speranţă, pace şi cânt de ciocârlii...
Ei vor seninul zilei curat, fără gunoaie
Fără cuvinte grele şi zvonuri de războaie!

Trezeşte-te omenire... a obosit Pământul
De-atâta murdărie ce-o poartă-n zare vântul...
Îşi plânge codrii falnici distruşi din lăcomie
Şi vrea din nou izvoare cu apa rece, vie...

E viaţa o clipită... de ce s-o pierzi acum
Să se transforme totul în nori de praf şi scrum
Când poţi alege calea ce duce la Iubire
Şi-aduce-n lume pacea... Trezeşte-te omenire!

Vulcan-01-12-2015
Mary