Cât mai este încă altarul,
Adu jertfa ta cea vie
Şi aşează-o peste jarul
Ce arde din veşnicie.

Nu mai da nici o zăbavă
Cât mai e focul pe altar;
Leagă jertfa şi în grabă,
Adu-o ca şi un dar.

Vine vremea când altarul
Şi cu jarul ce-i pe el
Va pleca - când pleacă harul
De la noi, la Israel.

Şi atunci, orice jertfă vie,
Când harul va fi plecat,
Va fi dusă în robie
Nu va fi chip de scăpat.

Ca şi cele cinci fecioare:
N-au văzut că pleacă harul
Când trăiau în nepăsare
Şi nesocotindu-şi darul...

Însă voi, fiţi înţelepţi
Cât de sus, mai curge darul;
Luaţi vasul şi-l umpleţi,
Că-n curând, pleca-va harul!

Jertfele de mulţumire
Aduceţi-le pe altar
Fără nici o şovăire
Ca să nu fie-n zadar.

Şi darul cel de mâncare
Tu adu-l către altar
Şi flămânzii-n adunare,
Să aibe parte de acest dar.

Şi un sfat, şi o cântare,
Şi o vorbă înţeleaptă,
Mângâiere, îmbărbătare,
Sunt atâţia care aşteaptă.

Adă-ţi darul, soră, frate,
Pe altarul de sub nor!
Adă-ţi jertfele legate,
Tu, al Domnului, popor!

Cât mai este încă altarul
Printre noi, mai este har;
Daţi năvală toţi, cu darul,
Şi aşezaţi-l peste jar.

Domnul încă mai primeşte
Jertfele vii din popor;
Tatal încă ne iubeşte
Numai noi să stăm sub nor.

O, nor sfânt de îndurare,
Nu te duce de la noi...
Râmâi peste adunare,
Tu, Păstor, iar noi, doar oi.

Ciprian Muresan. Irlanda.
22.decembrie 2015.