Pruncul înfășat în slavă!


Mic și înfășat în slavă,
Domnu-n iesle s-a născut,
Tatăl Său, și a Sa mamă,
Sunt primii ce L-au văzut,

Apoi, îngeri au venit
Să-I aducă cântul lor;
Ciobănașii au pornit,
Și se minunau, de zor...

Au venit să-I dăruiască
Mielușei din turma lor
Să se închine, să-L slăvească,
Pe-al lumii, Mântuitor.

Magii de la răsărit,
Pe la Irod au trecut
Să spună că, ce-i vestit
De prooroci, s-a înfăptuit;

S-a născut un Prunc Ceresc
Steaua Lui străluce sus,
Un Copil Dumnezeiesc
Și-al Său nume, e Isus.

S-a speriat Irod cel mare
De vestea ce-a auzit...
Cine vrea să-i stea în cale?
Se întreba, nedumerit...

Ce împărat o să se nască,
Iar el nimic, să nu știe?
Cine vrea să moștenească
Marea sa împărăție?

Era trist și înfricoșat
Doar vești rele, auzea...
Oare, care împărat
Sa-l doboare, ar cuteza?

Pe magi bine i-a primit
Iar la urma, i-a rugat
Când se întorc din răsărit
Să-l vestească, ce-au aflat?

Să se ducă la-nchinare
Și minunea să o vadă
Iară fața Celui mare,
De o vede, o să creadă.

Magii, Pruncul L-au văzut
Și Lui I s-au închinat
În Steaua Lui au crezut
Și în staul, L-au aflat.

Dobitoacele suflau...
Gura lor L-au încălzit
Toți de acol' se minunau
De Pruncul cel Sfânt, venit.

Împăratul aștepta
Magii cu vești, ca să vie...
Răbdare, nu mai avea
Despre El totul să știe.

Dar el a fost înșelat;
Nimenea n-a mai venit.
Magii alt drum au urmat
Gândul rău, i-au bănuit...

Căci în mintea lui nutrea
Să-L omoare negreșit
Pe Cel care se năștea
Și în lume ar fi venit.

Doar el este împărat
Altul, nu mai trebuiește;
Nimic nu va fi schimbat
Căci de asta se îngrijește...

Copii o să nimicească
Iar Cel mic, va dispărea;
Tronul o să și-l păzească
Căci milă, nu va avea.

La crime mari s-a dedat:
Copii mici a omorât...
Dar pe Prunc, nu L-a aflat
Tatăl din cer, L-a păzit.

Amin

Câmpia Turzii, 21 decembrie 2015