Stau azi în fața unei mări necunoscute
Și-n mine strigă tot: ce va urma?
Când nu mi-s căile ce vin deloc știute,
Încrederea mea-i scut sau va-nceta?

Când să pășesc e ca și când mi-ar zice valul:
- N-am să te țin, eu strig și urlu-n fața ta,
Dar înăuntrul meu e liniștea și calmul
Ce-mi spun să îndrăznesc a Te-asculta.

Și apele ce-s tulburi deja mi-s cunoscute,
Am fost de multe ori prinsă-n furia lor,
Doar ca să văd că toate stau s-asculte
Când poruncești să lase pe om biruitor.

Așa că știu, nu trebuie spuse cuvinte..
Nici promisiuni cu oameni și cărări,
Am doar nevoie să-mi aduc aminte,
De cele mai frumoase-asigurări,
Ce de așa mult timp le naști în mine..
În tainic chip și-n locurile fără far
Tu nu mă lași de vine rău sau bine
Prezența Ta-i destul, așa că sar..