Eu sunt doar un abur ce piere!
Fir de nisip purtat de vânt,
Dar Domnul lucrează mereu în tăcere
Sfinţindu-mi trăirea aici pe pământ!

Eu nu sunt mai mult decât firul de iarbă
Ce astăzi îl vezi, iar mâine-i cosit,
Dar Tu faci din viaţa mea primăvară
Spre slava Acelui ce-I fără sfârşit!

M-apleacă în faţa lovirilor crunte
Oricâte au fost şi voi mai primi,
Şi oricât e de greu Iubirea s-arate
Chemarea Acelui ce-l ţin veşnicii!