Cu cât încerc să Te cunosc...

Cu cât încerc să Te cunosc
Iubite Domn Isus, mai bine,
Va trebui să recunosc
Că sunt şi mai uimit de Tine.

Aşa de simplu mi-a părut
Să cred şi să primesc iertare!
Dar, Domnul meu, cât Te-a durut!
Ai dat un preţ atât de mare

Ca să fiu eu răscumpărat!
Ai acceptat să-Ţi laşi mărirea
Şi pe pământul blestemat
Să vii, să ne-aduci mântuirea.

Ce fel de dragoste-ai avut?
Cât oare fost-a ea de mare
Încât Tu, Doamne, ai putut
S-aduci oricărui om, salvare?

Iar noi, nici nu Te-am cunoscut…
Cine putea să înţeleagă
Că Pruncul cel în grajd născut
E Domn peste o lume-ntreaga?

E Domn al păcii, Minunat,
El e chiar Dumnezeul tare!
E-ntelepciunea ce-a creat
Cer şi pământ, lună, şi soare!

Dar au cântat îngerii-n cor
Şi ne-au adus vestea cea mare
Că S-a născut Mântuitor,
Prin El, putem primi iertare.

Venit-au şi magi călători
Din depărtări, din ţări străine,
Şi au adus cu ei comori
‘Naintea Ta să se închine;

Căci steaua care i-a condus,
Cea mai măreaţă dintre astre,
Le-a spus că micul prunc Isus
E Domn şi al planetei noastre;

E Început şi e Sfârşit
Şi e al veşniciei Tată.
O, Doamne sfânt, cât m-ai iubit
Oare pricepe-voi vreodată?

Poate în slăvile cereşti,
Când ne vei ridica la Tine,
Când Te-om vedea aşa cum eşti,
Atunci Te voi cunoaşte bine!

Dar astăzi, când cu toţi serbam
Minunea întrupării Tale,
Putem doar să ne bucurăm
Şi să-Ţi aducem osanale,

Să-Ţi mulţumim că ai venit
Nu doar ca Prunc, vestit de astre,
Ci ca Mântuitor iubit
Şi eşti Stăpân al vieţii noastre!