Bătrânul Tempor azi se oprește-n prag,
E gârbovit de clipe în suspine,
Își privește pruncul, Anul Nou, cu drag,
-Adio dragul meu, rămâi cu bine!

Te rog să-mi iei desaga, drag copil,
Cu Pâinea Vieții, apa de Izvoare,
Eu voi rămâne lângă strămoși, docil,
Iar tu să fii un an de îndurare.

Când am fost tânăr, mi-am ales mireasă
Ca să te nască, an de Bucurie,
Holde bogate, câmpuri de mătasă
Și am nuntit în tril de ciocârlie.

Du-ți numele curat, nu da înapoi,
Clipele să îți rodească-n ploi de Har,
Să-ți crești urmașul în spirit de eroi,
Să îți fie stele, flăcări din altar!

Pruncuț smerit ridică-te din iesle,
Treci biruitor dincolo de calvar,
Căci la sfârșit abacul socotește
Și ceasul dulce și pe cel amar.

Nu lăsa clipa fără rost să treacă,
Căci ești un fulger, atât de trecător
Și în dimensiunea ta săracă
Fii plin de pace, de Dragoste, de spor.

Să-Și pună Domnul mâna peste tine,
Să te binecuvânteze cu iubire,
Să fii un an al facerii de bine,
Un an de ascultare și-mplinire!

Acum dă-mi mâna, clipa e fugară,
Să-mi scrii un epitaf cu-nțelepciune,
Doresc s-ajungi la următoarea gară,
An mai bogat, mai roditor ca mine!

Să-ți fie zborul numai spre Lumină,
Să te-mpletești cu Razele de Soare,
Să-ți bată-n ornic Dragostea divină,
Fii omului, o binecuvântare!