Atunci când vezi, Isuse, că pierdem din putere,
Că oscilăm în fapte, în vorbe sau purtare,
Îmbracă-ne cu forţă, din ale Tale sfere,
Şi smulge-ne din "eul", îmbietor şi mare.

Atunci când paşii noştri, stau gata să coboare,
Pe-a nepăsării treaptă, ce-alunecă-n abis,
Îmbracă-ne cu aripi, ce gata stau să zboare,
Să nu cădem în hăul, ce-adânc ni s-a deschis.

Atunci când vezi Isuse, sămânţa de credinţă,
Pândită de-ndoială, că stă s-o sufle vântul,
Îmbracă-ne cu harul, insuflă-ne dorinţă,
Şi pune-n noi ardoarea, de-a strânge-n piept, Cuvântul.

Atunci când norii tulburi, acopăr bolta vieţii,
Înceţoşând lumina, spre-a nu păzi îndemnul,
Trimite-ne o rază, ca zorii dimineţii,
Ce să destrame ceaţa, şi să gonească ternul.

Şi când mai vezi, o, Doamne, că-n slaba noastră fire,
Nu-Ţi dăm întâietate, nici chiar al doilea loc,
Îmbracă-ne cu teamă, şi mustră-ne-n iubire,
Chiar totul de am pierde, să nu sfârşim în foc.

Şi-atunci, când ca un fulger, pe nori ai să revii,
Spre-a face judecata, şi-a dărui cununa,
Îmbracă-ne cu slavă, în duh de bucurii,
Ca-n vremea veşniciei, să fim cu Tine, una !

AMIN !