Când simţi că orice-ai face, cu drag şi dăruire,
Privit e cu dispreţ, sau înţeles greşit,
Când nu mai are nimeni, un gând de mulţumire,
Când vezi iubire seacă, şi ură în privire,
Nu dispera căci Domnul, te vrea mai şlefuit.

Tu prin cuvinte calde, prin gesturi creştineşti,
Continuă-şi menirea, te roagă pentru-acei,
Ce îţi răspund ironic, arată că-i iubeşti,
Să înţeleagă darul, ce în Isus primeşti,
Când ai a ta credinţă, din rodul dragostei.

Când binele ce vrei să-l făptuieşti,
Paradoxal, se-ntoarce împotriva ta,
Când la gesturi plăcute, o palmă tu primeşti,
Nu încerca la oameni, răspunsul să găseşti,
Încrede-te în Domnul, şi-n răsplătirea Sa.

Aşa este azi lumea, aşa vrea ea să fie,
Mai rece decât gheaţa, e omul pământean,
Dar în grămezi de sloiuri, Isus e o făclie,
La ea te-adăposteşte, rămâi la datorie,
În mijlocul durerii, fii bun samaritean.

În tristele momente, de-adîncă frământare,
Când parcă Domnul însuşi, ar fi uitat de tine,
Să ştii, e doar un "parcă", să nu ai ezitare,
Gândeşte că-i o clipă de sfântă încercare,
Şi urcă cu-ndârjire, a Golgotei coline.

Şi dacă-ţi pare crucea, mai grea ca niciodată,
Iar cuiele dureri, îţi sfâşie fiinţa,
Lui Dumnezeu îi cere, o minte înţeleaptă,
Căci orice încercare, se va sfârşi odată,
Şi-acolo, sus în slavă, cu El ai biruinţa.


AMIN !