O, Tată! Iată turma Ta
Cum e de risipită,
Prin văi, prin dealuri, pe câmpii,
Adesea este gonită...

Plâng mieluşeii înfometaţi
Că negura e mare...
Păstori plătiţi, o, sunt destui
Dar inima adânc ne doare.

Trec zile, ani, şi vremi de-a rândul
Şi aşteptăm Blândul Păstor,
Să vină să adune turma
Şi să-i aline al ei dor.

Oaia căzută lângă drum
Călcată e-n picioare,
Nimeni nu-i dă un ajutor
Mândria fiind prea mare.

De apă lină de izvor
Ne este dor azi, Sfinte Tată,
Căci mult din bălți au adăpat
Turma Ta însetată.

De ce nu vii să ne conduci
Pe albele coline?
De ce nu vii cât mai curând?
Ni-e aşa de dor de Tine!

Acei ce sunt chemaţi acum
În ceasul doisprezece,
Stau la răscrucile de drum
Neştiind unde să apuce...

De ce nu vii? E-atît de greu
Că iată-i pe-nserate,
Lupii pândesc la colţ de drum
Şi-s uşile-ncuiate...

Suspină adânc mireasa Ta
Bătută de furtună
Şi vrea din izbăvirea Ta
În vremea de pe urmă.

De ce, o, Doamne, zăboveşti?
Vino cu a Ta dreptate!
Aleşii Tăi suspină greu
Cu uşile-ncuiate...

O, Duh prea Sfânt, ce altădată
Ai coborât cina, susur blând...
De ce nu-Ţi isprăveşti lucrarea
Să vină Domnul mai curând...

Cobori la cei care Te cheamă!
Cobori o clipă, mai curând...
Mai mângâie și azi, și îndeamnă:
Vine Isus, vine curând...

Plîng mame multe-n deznădejde,
Copiii lor au rătăcit
Şi vor ca azi să se dezlege
Lanțul ce mult s-a răsucit...

O, fiu pierdut, întoarce-te acasă,
Tatăl ceresc din nou te va primi,
Alungă tot ce-i rău şi dragostea cerească,
Şi harul Domnului te va umbri.

Ai pus străjeri pe ziduri în cetate
Şi mulţi din ei locul l-au părăsit,
Zicând că vremurile-s prea stricate
Şi dragostea dintâi prea s-a răcit...

Proorocii Tăi, o, Doamne, de-altă dată
Prin care lucrai în chip desăvârşit,
Au obosit şi i-a rănit săgeata
Şi lupte tot mai mari i-au năvălit...

Treziţi-vă cei ce purtaţi pe umeri
Daruri cereşti ce vin din ceruri sus!
Sunt vremuri grele, fraţi iubiţi, știm bine,
Nu mai e mult, şi va veni Isus.

Poporule, ascultă-mi astăzi sfatul,
Roagă-L în vremea aceasta pe Isus,
Să întărească harul proorociei
Prin semne și minuni din cer, de sus.

Nu vă lăsați în cursa deznădejdii
Cuprinși în luptă până sus,
Căci prin credință, vom învinge
Și-L vom urma cu toții pe Isus.

Și apoi, în ziua aceea mare,
Lacrima o va șterge El;
Și orice picur de sudoare,
'L mângâie Divinul Miel.

Mai port în suflet încă o dorință
Ce vreau să o pun în față, pentru voi;
Voi, toți acei din floarea tinereții,
Luptați mai mult, luptați și voi, cu noi!

Nu vă uitați la Babilonul lumii
Ce strigă după noi înverșunat...
O, cei aleși nu trebuie nici să audă...
Voi toți, acei ce harul l-aţi gustat,

Puneți-vă puterea și tăria
Spre slava scumpului Mântuitor
Ș-apoi, o sfântă propășire
Veți observa prin voi, în acest Sion.

Voi sunteţi rodul lacrimilor pe altare
Şi-al zilelor de jertfă-n adunări,
Nu daţi 'napoi, uniţi-vă-n lucrare
Răspunde-ţi astăzi sfintei Lui chemări!

Şi vouă, vă e dor de ţara sfântă,
Şi vouă, vă e dor de al nostr' Isus
Şi în curând, El ne va duce-n slavă
În ziua răsplătirii cum ne-a spus.

Nu vă uitaţi că perna e udată
De lacrimi care curg şuvoi, şuvoi...
Căci ele, strânse sunt în cer la Tatăl,
Domnul Isus veni-va după noi.

Dacă vreun suflet s-a pierdut
Şi azi, a auzit un glas de sus...
Poate e glasul acela, din urmă...
Azi, chiar pe nume, te-a chemat Isus.

Să ne întărim azi dar, unii pe alţii!
Să credem că pe nori va reveni!
Să zicem încă o dată: Maranata!
Isuse drag, revino! Când revii?
Amin