Din geana Dimineții, de atâtea ori
Mă-mbrățișezi cu Raze, scump Părinte,
Iar brațul Tău mi-e leagăn de splendori
Și punte spre meleagurile sfinte.

În Izvorul din căușul palmei Tale,
Mă spăl pe față și haina mi-o albesc,
Iar cu parfumul Crinului din vale
Îmi stropești Calea să nu mă rătăcesc.

În truda zilei, când arșița e mare,
Tu Îți întinzi mantia peste mine,
E un cort de curcubeie, de răcoare,
Un tandem al privirilor senine.

Îngenunchez spre seară, îmi căiesc vina
Și-n purpura ce umple toată zarea,
O-ngropi în mare pentru totdeauna,
Păcatul meu l-acopere uitarea.

La sânu-Ți de Mamă, mă adormi în pace,
Îmi susuri galaxii în cânt de leagăn,
Și groaza nopții, întunecimea tace,
Îmi crești Iubirea în sufletul reavăn.

Din geana Dimineții Tu m-acoperi iar
Cu Raze din privirea Ta duioasă
Iar brațul Tău mi-e leagănul de Har
Și punte spre splendorile de-Acasă.

Amin!