Finetea mea-i mai aspra ca finetea ta,
M-ai obligat sa ma clonez in caracter,
O fidela clona ce-i in fiinta ta,
Si-acum tu simti moneda-ntoarsa ce-ti ofer!
Ai dat valoari exagerate simtului neutru,
Cu diploma de doctorat mi-ai injectat venin,
Cu experienta otravindu-ma pe dinauntru,
M-ai transformat in cel ce gusta din pelin!
E placut sa-ti fac mult ''bine'',
Cu esenta similara ce mi-ai oferit,
Ca sa ajunga si la tine,
Cutitele ce-n inima mi le-ai infipt!
Nu mi-a placut sa beau din apa razbunarii,
Dar ai nascut in mine-o sete greu de stapanit,
Si-am spart sticluta cu licoare a uitarii,
Din cauza punctelor vitale, din caracter ce mi le-ai incalcit!
Amar, amar e gustul si acum lasat in spate,
Amar ramane si va fi mereu,
Dar dulce ca si mierea e de-mi fac singur dreptate,
In lupta inflacarata, numita TU si EU!
Si-am invatat din vina ta acum,
Ca razbunarea-i dulce pentru doua clipe,
Si m-am oprit gandindu-ma, oricum,
Ce-am sa castig ca sa-ti fac rau pe ocolite?
Am sa castig o satisfactie temporara,
Si-am sa ma simt un tradator si las mereu,
Repercusiuni ce ulterior au sa ma doara,
Si-un caracter independent de Dumnezeu!
E dulce clipa ce ofera raul pentru rau,
Sa simta celalalt cat de mult doare,
Uitand sarcastic ca de fapt mereu,
Vindecarea razbunarii se gaseste in IERTARE!
Amin