Dacă ni se zice-n viaţă
Despre a ne înfrâna,
Să deschidem larg portița
Să putem înainta.
Căci ea vine-n curăție
Căci pofta se zămisleşte
Şi-apoi ca un greu cârlig
'Naintarea o opreşte...
Nu privi cu-nfometare
La izvoare cu păcate,
Ci priveşte la Scriptură
Şi la apele curate.
Sunt multe lucruri in viajă
Care te pot întina,
Dar dorim ca biruinţa
Să fie de partea ta.
Înfrânează-ţi limba astăzi
Când vrea să vorbească mult,
Vorbe goale ne-ncercate
Ce le vorbesc cei mai mulți.
Muți și-au întinat viața,
Întinându-se-n priviri,
Şi-apoi, cad în patimi grele
Sleiți de tot, de puteri.
Mulți ar vrea ca roata vieții
Să se-ntoarcă înapoi
Să se șteargă orice filă
Dar rămân cu pumnii goi...
Ar dori să se ridice
Dar Satana i-a legat
Și-aşa gem în patimi grele
Fiindcă nu s-au înfrânat.
Câtă fericire-n viață
Cine-L are pe Hristos
Chiar de e hulit de lume,
El e om victorios.
Au fost voievozi puternici
Cu-armură fel de fel,
Care au purtat războaie
Dar în luptă a căzut el
Nu s-a biruit pe sine
Pofta lumii l-a lovit
Și pierdut-a bătălia
Că Satan l-a cucerit.
N-ai vrea azi, eliberarea,
Din izvorul lui Isus?
Dă păcatul tot afară
Şi nu-l mai ţine ascuns.
Nu lăsa să te conducă
Pofta rea din trupul tău,
Isus te eliberează
Dacă asculţi de glasul Său.
Înfrânarea este o roadă-a
Duhului cel Sfânt trimis,
Las-o-n tine să rodească
Pentru noul Paradis.
Veşnicie, veşnicie
Cât de mult ne-om bucura
Cu Isus acolo-n slavă
Dacă ne vom înfrâna.
Pofta zămisleşte-n inimi
Nemulţumiri tot mereu.
Tot ce vezi, vrei ca să cumperi
Şi păcătuieşti mereu.
N-am vrea să lovim pe nimeni,
Dar dorim, Domnul Isus,
Să ne dea putere sfântă
Şi eliberări de sus.
Pofta vine şi-n ecrane
Unde-s lucruri diavoleşti,
Cum să mai mergi drept pe cale,
Dacă mereu le priveşti...
Fugi creştine de curvie,
Fugi de pofta celui rău,
Fugi şi de făţărnicie,
Fii omul lui Dumnezeu.
A fugi înseamnă luptă
Şi mereu o renunţare
De la tot ce nu e bine
De la lucrurile murdare.
De lucrezi aşa cu râvnă,
Nu te poticneşti mereu
Ci primeşti de sus putere
În luptă cu eul tău.
De ce să-ţi acreşti viaţa
Când ai miere în Cuvânt
De ce tot refuzi povaţa,
Ce-o primeşti de la Cel Sfânt?
Azi, e ziua când te cheamă
O, ce bine-ar fi să vii
Să îmbraci haina aceea nouă
De-a zbura spre veşnicii.
Curăţirea e prin sânge,
Sângele curat ce-a curs
Pentru mine, pentru tine
De ascultăm ce ni s-a spus.
Renunţare, renunţare
De la tot ce e lumesc...
Înfrânare, înfrânare
O, ce dar Dumnezeiesc.
Nu e greu să laşi povara
De vrei ca scapi de ea,
Căci a purtat-o sus pe cruce,
Mielul de la Golgota.
Dar să ştii, că nu se poate
Nimeni a te ajuta
Dacă ţie-ţi place-n lume
Şi nu vrei a te schimba...
Dar vine şi judecata
O, ce greu cuvânt de spus
Când va ieşi la lumină
Tot ce ai ţinut ascuns.
Să ne judecăm noi singuri,
Zi de zi să ne căim,
Şi cu multă umilinţă
De cer să ne alipim.
Glasul Domnului răsună
Ca şi vuietul de ape
Să ridice, să salveze
Omenirea de la moarte.
Nu ai vrea iubite, suflet
Să fii de Domnul salvat?
Vino azi cu pocăinţă
Şi vei fi eliberat !
Amin