Între trestii, jos în Nil,
În coş de nuiele,
Stătea un micuţ copil,
Şi plângea cu jale...

Căci mămica lui l-a pus,
Ca să-i scape viaţa,
Surioara îl veghea,
Dar Domnu-i speranţa.

Dar, deodată, l-a văzut
Prinţesa cea mare,
Și coşul-a desfăcut,
Să-i dea o salvare

Ea iubi pe copilaş
Şi l-a luat acasă,
Astfel Domnul a arătat,
Grija glorioasă.

Domnul avea cu el un plan,
Planul de salvare,
Pentru poporul evreu,
Din robia-i mare.

Şi pe noi Domnul ne-a scos
El cu mîna-I mare,
Şi din Nilul mlăștinos,
Şi din încercare.

Va veghea mereu, mereu,
Mai mult ca Maria,
Şi ne va scăpa la greu
Când vine urgia.

Dragi copii, haideţi mereu,
S-ascultăm de Domnul,
Cu gura Lui ne-a promis,
“Eu sunt Salvatorul!”
Amin