De-aș putea merge spre ieri
De-aș putea merge spre ieri,
Strivit aș fi de poveri
Într-un drum spre nicăieri,
Frânt de-aceleași neplăceri...

Mă îndrept însă spre mâine,
Trec prin valea cu suspine
Dar oricărui azi ce vine
Îi ofer ce-i bun în mine

Apucând nădejdea vie,
Ce-i menită să mă ție
Cu nespusă bucurie
Viu în Domnul pe vecie.

În dedesubtul „apostilei”
Nu-i decât ruina zilei
Dar mă-aplec la Tronul milei
Și văd zorii veșniciei.

11/01/2016*Ioan Hapca
(Zaragoza)