Se-nalță glasuri mii și mii,
Sunt strigăte-n pustie,
Te cheamă Doamne-ai Tăi copii,
În dreptul lor să intervi,
Să-i scapi de silnicie.
Oamenii parcă-s blestemaţi,
Familii-s destrămate,
Copiii de la mame-s luați,
De lupii-acestui veac furați
Și duși cât mai departe.

Își frânge tatăl mâinile,
În crunta-i neputință,
Atât de greu trec zilele,
Căci nu-şi vede copilele,
Ce mare suferință!
Și plânge tata ne-ncetat,
Nu-şi vede nici feciorii,
Cel mititel, neînțărcat,
Din sânul maicii a fost luat,
Gândind, te iau fiorii...

Mama, cu suflet sfâşiat,
Nici lacrimi nu mai are,
Căci pieptul ei de alăptat,
De suferință a secat,
Ooo, ce durere mare!
Vino Preasfinte printre noi,
Revarsă-Ți bunătatea,
Pe cei luați adu-i 'napoi,
Suntem mâhniți, pustii și goi,
Refă Tu unitatea!

Ne-ncredem Tată, știm că poți
Să schimbi inimi de gheață,
Celor mișei, corupți și hoți,
Vânduți satanei pe doi zloți,
Dă-le din Tine Viață!
Să se căiască și apoi,
Să dea familiei pruncii,
Căci "Dumnezeu este cu noi!"
Și nu cedăm chiar de-i război,
Căci stăm la poala crucii.

Dacă familia e-un păcat,
Pentru-n sistem satanic,
Dacă un prunc este forțat
Să mintă că e abuzat,
De-un tată blând și pașnic,
Cum să mai crezi în cei ce-și spun,
Barnevernet-protecție?
Au trebuință de săpun
Și multă apă! Ce să spun?
Totală dezinfecție!

Nu ne putem imagina,
Noi, cei ce-aflat-am știrea,
Câtă durere poate da,
Legea făcut-a destrăma,
Întreagă omenirea.
Azi o familie, mâine cinci,
Apoi, creștinătatea!
Îndură-Te de-acei părinți,
Ce sunt prin Tine frați și sfinți,
Redă-le libertatea!

Astăzi sunt ei, mâine nu știm,
De nu ne vine rândul...
Mai bine-ar fi ca să murim,
Decât așa ca să trăim!
Ah, mă-nfioară gândul!
Voi, frați creștini, nu încetați,
Să fiți o unitate,
Îngenuncheați și vă rugați
Să fie pruncii-napoiați,
Căci Domnul vede, poate!

Iar celui ce-a distorsionat
Realitatea, fie,
De Dumnezeu admonestat,
Să fie aspru judecat,
Aici și-n veșnicie!
O societate degradată,
Nu are Dumnezeu!
E o Sodomă blestemată
Și o Gomoră depravată,
Ce-și are planul său.

Dar planul Celui veșnic este
Măreț și sfânt, căci El,
Nu este-o tainică poveste!
El este-Acela care Este,
Domnul Emanuel!
Doar pentru-o vreme întristarea,
Va adumbri pământul,
Curând se va deschide zarea
Și va dispare lăcrimarea,
Căci va veni Cuvântul!

Stăpânul veacului de-acum,
Urlă plin de furie,
Vrea să prefacă totu-n scrum,
Împrăștie groază-n al său drum,
Cu-atâta bucurie.
Nu vă lăsați intimidați,
E vremea pe sfârșite,
De-aceea dragi prieteni, frați,
Numele Domnului chemați,
Când treceți prin ispite!

Prin El suntem biruitori,
Chiar dacă trupul geme,
De cerul vieții-i plin de nori
Și nu sperăm ai zilei zori,
El spune: "Nu te teme!"
Dacă sperăm, dacă luptăm
Pentru reîntregire,
Credință sfântă s-arătăm,
În vorbe, fapte să purtăm
Pe-Acel ce e IUBIRE!

12/01/16, Barcelona-Lucica Boltasu