De ce îți îndrepți privirea înspre lucrurile moarte
Și de ce cugeți la lucrurile ce-s murdare și deșarte?
De ce îți apleci auzul la lucrările străine
O, mai poate Duhul Sfânt ca să mai lucreze-n tine?

Deși Cuvântul e tare, el nu este mustrător,
Astăzi Domnul ne vorbește chiar despre televizor,
Unii presupun că-aceasta e icoană vorbitoare
Care amăgește lumea cu imagini scipitoare.

Așa-i acuzat de unii că e forța cea străină
Pe când alții îl acceptă și în fața lui se-nchină
Hai să-i facem judecata să ne dăm și noi părerea
Dacă-i vinovat, să-l stingem,să-i tăiem deplin puterea.

Mai întâi ce rele face acest renumit vițel
Ca să-l condamnăm la moarte, fără dreptul de apel
Sau ce fel de lucruri bune ne aduce în cămin
Sigur ne-ar răspunde unii: și programul cel creștin.

Lucrurile se complică cu-acest straniu aparat
În procesul condamnării și-a ales avocat
Avocat și apărare de-ar fi unul n-ar fi rău
Dar sun mii și mii de oameni care-l apără pe zeu.

Căci aduce informații din domenii diferite,
Despre oameni, animale, vom ști lucruri felurite
Vor vedea copiii noștri filme care îngrozesc
Goliciune, banditism, nu-i nimic, e omenesc.

E cultură frate dragă, chiar de te apucă frica,
Și privesc la el într-una și copiii și bunica,

Unii se îmbolnăvesc și vă rog, nu vă mirați
Căci acei ce îl ascultă sunt de duhuri atacați.
Dar de unde, fanatism! strigă-n grabă apărarea
Aparatul e științific, nu-i disprețuiți valoarea.

Și procesul se dezbate, cei ce-acuză sunt puțini
Avocații apărării parcă sunt mai mulți, mai tari,
Căci sunt, după cum se vede, cei din frunte, cei de sus,
Cei ce-acuză aparatul sunt urmașii lui Isus.

Frate drag, dar e greșeală, strigă cei ce îl susțin,
Numai voi sunteți cu Domnul? Dar noi oare ai cui suntem?
Mai lăsați televizorul, ce atâtea condamnări,
Căci prin el vedem programe de prin multe depărtări.

Vezi alegeri, vezi războaie, vezi atâtea nevăzute
Îți îmbogățești albumul minții cu necunoscute
Noaptea ți se pare scurtă și nimic nu poți să zici
Că icoana vorbitoare are parcă-n ea lipici.

Nici la masă nu te lasă, stai cu ochii pironiți,
Vai ce dragoste, ce râvnă, bieții noștri pocăiți,
Vin din nou acuzatorii și le strigă: iubiți frați,
Nu puteți fi și cu Domnul, și de lume strânși, legați.

Comitetul și păstorul pot să-nlăture necazul
După cum și procurorul ia cu amănunte cazul
Până nu se dă sentința, vrem să știe tot poporul
Căci cuvântul celui veșnic e Isus, Judecătorul.

Vai! Aceasta nu ne place, chiar așa să fie oare?
Să rămână jos toți frații care au televizoare?
Să răspundă procurorii în scriptură, unde-anume
Se vor duce credincioșii care-s îndreptați spre lume?

Căci cine iubește lumea e vrăjmaș cu Dumnezeu
Iată unul din versete care ne apasă greu,
Oare n-ați citit că lumea va dispare în talaz?
Numai Dumnezeu ne scapă de la moarte și necaz!

Haideți să zidim altarul privegherii și-nnoirii
Și să scoatem astarteea din atenția privirii,
Că de nu, se stinge Duhul ca și flacăra din sfeșnic,
Și vom deveni epave fără Dumnezeul veșnic.

Nu vă amăgească astăzi lumea cu al ei torent,
Căci televizorul nostru este Noul Testament.
Ridicați a lui antene, mâini curate fără vină
Și prin ochii rugăciunii veți primi de sus lumină.

Ca și frații din Scriptură, veți vedea cerul deschis,
Și prin Duhul celui veșnic vei privi în Paradis.
Nu sunt basme, nu sunt glume, sfinții au televizor,
Care vede tot lăuntrul omului cel muritor.

Poți vedea drept chiar și monștrii, duhuri care îngrozesc,
Dar și îngeri de lumină cari lui Dumnezeu slujesc
Să vezi lumea fericirii în vedenie sau vis
E un har, credință vie, pentru slava lui Isus.

Iacov a văzut pe Domnul și a cerurilor scară
Și mulțimile de îngeri care urcă și coboară,
Daniel în cartea sfântă are una dintre file
Unde l-a văzut pe Domnul cel îmbătrânit de zile.

Vino ca să vezi Mireasa, și Ioan a fost chemat,
Pe un munte plin de slavă, din ținutul minunat,
Pe ecranul viziunii, acest frate credincios
A văzut atâtea taine arătate de Hristos.

A văzut și el, și alții și vedea-vor toți acei
Care au credința vie așa cum avut-au ei
Și chiar dacă ochii noștri sunt acum împiedicați
Ca să vadă măreția celor binecuvântați

Nu vom renunța la slava care Domnul ne-a promis
Vom vedea și noi odată minunatul Paradis
Astăzi ne uităm prin ceață, prin credință licărim.
Dar în marea dimineață vom vedea tot ce dorim.

Până atunci iubite frate, până la mărețul zbor
Ia cuvântul și te uită la acest televizor
Scoate-l pe dragon afară cu chemarea lui lumească
Că de nu, pe toți ai casei o să ți-i îmbolnăvească.

Nu privi spre avocații care-l apără mereu
Tu te roagă, mergi cu frații care-l cred pe Dumnezeu.
Sigur lumea nu-nțelege și ne crede chiar nebuni
Dar priviți vă rog în urmă la creștinii cei dintâi.

Ei s-au dus fără cultură dată din televizor
Dar aveau credința vie în Hristosul Salvator,
Poate sunt și lucruri bune, nu contest, la aparat,
Dar mai mult de jumătate ce se vede e păcat.

Mai ales în lumea rece, ateiștii ca ofrandă
Ei au folosit TV-ul numai pentru propagandă
Și-au fost înșelați păstorii ca să-i ducă-n casa lor
Ca să dea exemplu turmei că ei au televizor.

Și i-au prins pe ușuratici, dacă el că e păstor
Oare eu de ce n-am dreptul ca să am televizor?
Și setoși destul de tare, frații repede s-au dus
După apele amare și în casă l-au adus.

Elisei aruncă sare, după cum vedeți lucrarea
Peste apele amare ca să vindece-adunarea
Ca și Moise din vechime aruncăm în apă bățul
Ca să-i vindecăm pe frații care urmăresc dezmățul.

Unii poate vor pricepe, alții se vor amuza
Și vor spune, da se poate, însă ei se vor scuza
Noi vă zicem: mii de scuze dar să nu rămâneți jos
Nimeni să nu vă despartă de dragostea lui Hristos.

Nici un fel de amăgire, nici o forță de sub soare,
Nimeni să nu vă despartă, nici icoana vorbitoare,
Poate că va fi iertare, știm că mila biruiește
Însă rodul cel mai mare, multă lume amăgește.

De fapt nu e aparatul vinovat de toate cele
El e doar canalizare pentru diferite rele
Vinovații sunt curioșii, ei se-ncurcă cu păcatul
Când se uită la programe unde-i cinstit necuratul.

Și te miri, vai cum se poate să se uite chiar și frații?
Cum dansează și cum cântă pe ecran destrăbălații
Pune-ți întrebarea frate, nu gândești că e greșeală
Să admiri la nesfârșit gălăgia infernală?

Văzătorii și prorocii care stau pe zid de strajă
Unii au căzut în cursă, fermecați de-această vrajă
E adevărat că sfinții sunt cu iadul în război,
Că-n aceste vremuri grele cad atâția dintre noi.

Sigur, sunt și alte rele, chiar de n-ai televizor
Iadul duce mare luptă cu al Domnului popor
De aceea, frați în Domnul, dați de veste în popor
Că nu-i bine să se uite frații la televizor.

De ce roșcove amare, când al nostru Tată Sfânt
Ne dă pâine și bucate pentru toți de pe pământ
Numai cel lipsit de minte schimbă aurul pe zgură
Cei cuminți trăiesc cu Domnul și cuvântul din scriptură.

Ai dreptatre vei răspunde cu scriptura fiecare
Vin la oameni să le spună cu a lor interpretare
Nu lua nici o bobiță, de gândești că e neghină
Dar te-ntreabă: ce e-n tine: întuneric sau lumină?

Și-ți ia un caiet și scrie câte ceasuri ai pierdut
Cu privirea ațintită la faimosul belzebut
Inima se împietrește ca și stânca de granit
E îngrozitor să cadă de la har un mântuit.

Alexandru Căldăraru a sărit ca și un leu
Ca să-l omoare pe Pavel, pe omul lui Dumnezeu
Adevărul deranjează, însă trebuie să spui
Să cunoască fiecare care este starea lui.

Mii de căldărari să strige, nu ne îngrozim de ei
Domnul Dumnezeu din ceruri e mai tare decât ei
Spuneți fraților să știe ce e bine și ce-i rău
Ce ne spune vocea lumii și ce spune Dumnezeu.

Să nu îți îndrepți privirea înspre lucrurile moarte
Și să nu cugeți la lucruri ce-s ușoare și deșarte
Nu îți mai pleca auzul la atacurile străine
Și atunci comoara sfântă va fi pururea în tine.

amin