Mă rup de prezent, în hamacul de vis
M-absoarbe clepsidra în cupa de sus,
Pe-o buclă de clipă, pe drum interzis,
Trăiesc tinerețea în bobul necurs.

Bifez în oglinda-amintirii, ușor,
O ie-nspumată, cu râuri de stele,
Cosiță de aur, obrazul-bujor,
Ochi de smarald, sunt toate-ale mele.

Mă-ntâmpină lanul și carul cu boi,
Câmpul cu maci, păpădii, albăstrele
Și totuși, nu vreau tinerețea-napoi
Căci nu ești viu Isuse, printre ele.

E-un timp în care n-am fost la Betleem
Și Golgota e-atât de-ndepărtată,
Din groaza nopții pândea un vechi blestem,
Tu sufereai în Dragostea de Tată.

Ești vis frumos, dar pleacă de la mine
Și lasă-mă în pletele cărunte,
Ca fiu risipitor nu-mi era bine,
Căci tinerețea-mi n-a vrut să asculte.

Să mă trezesc în noua-Ți bunătate
Și să mă bucur chiar în neputință,
Căci Tu mi-ești, Doamne, Tată, Mamă, Frate
Și-mi e trăirea Dragoste, Credință.

Amin!
Ana Haz, Arad.