De dincolo de ceruri, Tu mă priveşti Isuse,
Îmi ştii orice durere, cunoşti orice suspin,
Stăpân eşti peste toate, din vremi de mult apuse,
Dar mai ales, stăpân eşti, pe cele care vin.

De mai presus de stele, Tu îmi cunoşti cărarea,
Învăluit în ceaţă, de-ar fi să-mi fie drumul,
Cu Tine înainte, când ochii nu văd zarea,
Eu merg fără de frică, fiindcă-Ţi simt parfumul.

De-aceea întristarea, nu-mi poate lua credinţa,
Ea îmi conduce gândul că nu ai să mă laşi,
Că după mii de lacrimi, sosi-va biruinţa,
De-mi şchiopătează, mersul, mă duci pe ai Tăi paşi.

Eu nu găsesc cuvinte, să Îţi descriu iubirea,
Ce am simţit în clipa, când Te-am ales Stăpân,
Nu-i urmă de-ndoială, să tulbure simţirea,
Când mi-ai promis, Isuse: cu Tine-am să rămân.

De dincolo de ceruri, Tu mă iubeşti, Isuse,
Şi cât de mult Te bucuri, când voia-Ţi împlinesc,
Ascultă-mi rugăciunea, sau vorbele nespuse,
Învaţă-mă mai tare, mai mult să Te iubesc.


AMIN !