DREAPTA DOMNULUI


Uneori, simt că totul se prăbușește,
Și nu știu ce-aș putea face, să scap.
Ruga parcă la nimic nu folosește,
Tot mai des mă prind durerile de cap.

Nu aud cuvintele de mângâiere,
Nu simt acele cuvinte iubitoare,
Și parcă totul în jur e numai fiere.
Atunci când inima rău mă doare.

E adâncă tăcerea durerii înnăbușite,
Întunericul înfige în inimă groaza,
Abia s-aude glasul în rugăminte,
Strigă șoptit: Ai milă Tată, Ava.

În liniște trosnește ora tăcerii,
Un glas ca un tunet mă surprinde
Și Lumina anunță ora trezirii,
Iar Domnul în brațe mă prinde.

Dispar frământările îngrijorării,
Când în Domnul, nădejdea găsești.
Uneori, mai vin valurile durerii.
Nu uita, cu Domnul le biruiești!

Dreapta Domnului te cuprinde,
Se înalță și câștigă biruința.
Tentaculul răului nu te prinde,
Domnul îți mărește credința.