Mă limpezesc în lumina difuză
Mă zbat între cer şi pământ,
Sfărâm în mine un bulgăr de humă,
Mai număr o stea pe a cerului spuză,
Şi tac o frunză purtată de vânt.

Mă limpezesc în picătura de ploaie
Căzută pe nisipul uscat.
De necuprins e povara
Care-mi îngenunchează pleoapele
Peste zarea unui oftat…!

Mă limpezesc în fructele de smochin,
În mugurii îndrăzneţi de pe crengi,
Mă limpezesc în mustul ce curge-n pahar,
În azima fără aluat,
Mă limpezesc în uleiul Menorei,
În shamash-ul care arde curat.

Mă limpezesc …limpezire
Până la sărutul verde
Al mării de smarald.

(Bucureşti, Septembrie – 2012; din volumul ” Râsul viorii fără arcuş”)