Până nu vom înţelege

Până nu vom înţelege,
Adevărul din Scriptură,
Nu avem cum să alegem,
„Aurul curat din zgură”.

Până nu vom recunoaşte,
Ce e sfânt şi ce-i murdar,
Toată zbaterea din lume,
Toată-i trudă în zadar.

Până nu ne vom întoarce,
De la căile deşarte,
Tot necazul şi durerea,
Vor mai fi a noastră parte.

Până nu vom renunţa,
La o viaţă păcătoasă,
Nicidecum nu-i cu putinţă,
Să avem viaţa frumoasă.

Până nu vom spune sinceri,
Adevărul pe deplin,
Vom rămâne în robie,
Frământaţi de-amar şi chin.

Până nu vom scoate bârna,
Mai întâi din ochiul nostru,
Nu-avem cum să scotem paiul,
De la cei fără „căpăstru.”

Până nu ne hotărâm,
Să o rupem cu păcatul,
Ne-nşelăm ne amăgim,
Mâine o să facem altul.

Până nu luptăm să fim,
Liberi de-orice-ntinăciune,
Nu-avem cum să biruim,
Stricăciunea ce-i în lume.

Până nu vom zice: Vrem!
Noi să ne schimbăm întâi.
Cum să cerem de la alţii,
Transformări din căpătâi?

Până nu ne vom smeri,
Înaintea lui Hristos,
Nu putem să ne `nălţăm,
Înspre Cerul glorios.

Până nu e prea târziu,
Pentru har, pentru salvare,
Să ne-ntoarcem cu căinţă,
Pe a Domnului cărare.

de Teodor Groza
18.01.2016
Vişeu de Sus