Tânjeam după o pace-adevărată-
Aceea care-apare în necaz,
Și-ți lasă sufletul plin de speranță,
În ciuda lacrimilor de pe-obraz...

Atât de mult am vrut să am o pace,
Care nu vede lacrima de mâine;
Ci, calm, vede furtuna care trece,
Și mulțumește pentru tot ce vine...

Dar așteptarea mea tăcută și durută,
Deodată, într-o zi ... luă sfârșit:
Când, în zadar cârpeam la barca-mi ruptă,
Adevărata Pace m-a găsit.

Și, când m-am întâlnit cu Cel ce-i pace,
M-am hotărât să merg cu El pe drum.
Iar azi, când văd cum vine valul rece,
Nu mă mai tem , căci pace am acum!

Prietene, ce ești în căutarea
Adevăratei păci în încercare,
Te-ncrede-n Cel ce liniștit-a marea,
Si fă-L Stăpân și-n barca vieții tale!

Iar El, Isus, căci El e Domnul Păcii,
Care mi-a dat și mie pace-n dar,
Va coborî și-n inima-ți rănită
Al păcii veșnic scump mărgăritar!

(Decembrie 2015-Ianuarie 2016)