Ce har e ca să strângi la piept
Un dar din înălţime;
O, ce fior, când chipu-i drag
E-n braţe, şi la Tine...

A fost trimis din înălţimi,
Un vestitor al vieţii,
Un copilaş cu păr bălai,
Un dar, cu mii de graţii.

Bine-ai venit, o, sol micuţ,
Aici, în astă casă,
Şi când privești înspre pătuţ -
Ai nou avînt spre viaţă!

Aşa se-ndeamnă-aceşti părinţi
Ce vin azi la-nchinare
Ca să predea acest micuţ
În Mâna cea mai tare.

La poala crucii lui Isus
Şi în ale Sale braţe,
Locul unde durere nu-i,
Şi-unde-s sfinte poveţe.

O! Ia-l Isuse-n mâna Ta!
Tu, cu a Ta-ndurare,
Să facă numai voia Ta,
Să ţină a Ta cale!

Ia-i corpul său plăpând acum
În braţul Tău puternic,
Dă-i alinare orişicînd,
Darul cel mai prielnic.

Veghează-i somnul liniştit,
Sau prins de-o tulburare...
Dă la părinţi necontenit
Din cerul Tău, răbdare.

Alină-i orişice dureri
Ce nu ştie să le zică...
Căci harul Tău dă vindecări
Şi la odrasla mică...

Deschide-i graiul pentru Tin'
Şi cînd va zice: MAMĂ,
Să simtă harul cel divin
Din Tine, cum o cheamă,

De-a fi părtaşe-n voia Ta
Și în a Ta lucrare,
Oricînd e de făcut ceva,
Spre slava casei Tale.

Priveşte şi spre-aceşti părinţi
Mai dă-le Tu, putere,
Să pună ale credinţei punţi,
În orice-mprejurare!

Dă-le Tu sfaturi, Ghid Ceresc,
Să vadă cum e bine...
Ca-n lucrul Tău să izbutesc,
Crescînd fetiţa bine.

Atinge-i Tu, cu al Tău Har
Acum, la închinare,
Şi cînd se dă divinul Har,
De binecuvântare!

Să-i binecuvintezi aş vrea
Aici, deplin, Părinte,
Să facă numai voia Ta,
Mai mult ca înainte!

Altarul şi căminul lor
Să-l iei sub îndurare
Căci Tu eşti Domnul Domnilor,
Ce n-ai asemănare!

Fă-i vrednici Doamne, de slujiri,
Fă-i Tu, părinţi puternici!
Îndreaptă zilnic ale lor priviri
De-a fii de Tin', destoinici!

Căci ce e viaţa pe pământ?
Un abur care piere...
Dar azi, le-ai dat un nou avânt,
Ce-i cea mai mare-avere.

S-o crească pentru Tin' mereu,
În pace şi-umilinţă;
De-acum la bine şi la greu,
Dă-le din cer, credinţă!

Şi când Isus va apărea
Să vină cu răsplata,
Şi socoteală va cerea,
Să fim cu toţii, GATA!
amin