Atâţia ani am fost în lume călător
Un suflet trist, pustiu şi fără ajutor...
Atâţia ani în noapte am rătăcit plângând
Căutând zadarnic pacea ce n-am aflat nicicând!

Am fost pe drumul vieţii un călător pribeag
Ce prea ades trecut-a a desfătării prag
Sperând că voi găsi un strop de fericire
În vorbele deşarte şi falsa strălucire...

Atâţia ani crezut-am în soartă şi noroc...
Iubirea şi credinţa credeam că sunt un joc
Şi alergam bezmetic din zori până-n apus
Căci niciodată banul nu îmi era-ndeajuns...

Dar a venit o zi...o minunată zi
Când mi-ai ieşit în cale Părinte din vecii...
Cu dragoste de Tată m-ai ridicat de jos
Şi ochii mi-ai deschis spre soare, spre frumos!

Atunci am înţeles că sunt aşa de mic
Că fără Tine-n viaţă eu nu însemn nimic
Că Tu îmi dai valoare...că-a Ta iubire sfântă
Mi-a curăţat păcatul şi mă binecuvântă!

Atâţia ani am fost în lume călător
Dar azi sunt fericit că am un Salvator
Şi chiar de-i greu pe cale mă poartă cu iubire
Pe calea care duce în cer la mântuire!

Vulcan-05-01-2016
Mary