Iartă-mă acum, Stăpâne!


Iartă-mă acum, Stăpâne
Am venit în faţa Ta,
Priveşte-mă şi pe mine,
Te rog, nu Te mânia!

Am greşit căci n-am crezut,
Am fost mândru, îngâmfat,
Credeam c-am să fac mai mult,
Ce mi-ai spus, n-am ascultat...

Nu am fost milos şi bun
Aşa cum m-ai învăţat,
De zgârcenie, ce să spun?
Nimănui, nimic, n-am dat...

Doar așa, de mântuială
De alţii să fiu văzut...
Am făcut-o doar de fală,
Căci eram un încrezut.

Lauda mult mi-a plăcut,
Mărirea, o adoram,
Ca să fiu bun, nu am vrut,
Să fiu aspru îmi doream,

Să fiu un om de temut
Să comand, să poruncesc,
Asta, îmi plăcea chiar mult,
Nu voiam să mă smeresc.

Nu voiam să fiu umil
Ca sa fiu slab, socotit...
Nu-mi plăcea să fiu servil
Ca să par că-s sărăcit...

Sfatul bun ce l-am primit
Prin Duhul Tău, Sfânt, curat
Deloc nu l-am preţuit
Viaţa, mi-am continuat...

Dar acum, de greu am dat
Şi prea multe am pătimit...
Mintea mi s-a luminat,
Orgoliul mi-a fost zdrobit.

Am greşit atât de tare,
Dar, Te rog, de se mai poate,
Să ai milă şi îndurare,
Şi mă iartă, pentru toate.

De-oi pleca de pe pământ,
Şi tot se va termina,
Dă-mi putere, Tată Sfânt,
Ca să merg pe calea Ta.

În puţinul ce-a rămas,
Vreau şi eu să Te slujesc,
Şi de acum, cu al meu glas,
Doar pe Tine, Te măresc!

Amin

Câmpia Turzii, 15 ianuarie 2016