Nu vor mai fi lacrimi în cer,
Nici dureri pământești,
Va fi veșnic fericire,
Și bucurii cerești.
În această seară, suflete,
Ce Cuvântul Domnului asculți,
Nu-ți împietri inima,
Că mâine poate, n-ai să-L auzi.
De ce stai rece față de Domnul,
Ce te cheamă așa de blând?
De ce nu răspunzi la a Sa chemare,
Ca să trăiești în cerul sfânt?
EL a purtat povara noastră,
Și a plătit un preț prea scump,
Și vrea ca astăzi suflet dragă,
Să vii la El, să nu-L refuzi.
Ca să te bucuri o veșnicie,
De ceea ce nu poți gândi,
De ce să-ți pierzi a ta viață?
Poți s-o câștigi, doar tu decizi.
Eram în misiune la o Biserică a fraților romi și la predica fratelui prezbiter am scris această poezie ,,,,,,,doar prin Harul Domnului toate merítele sânt ale Domnului...