Nu mi-ar ajunge un ocean de lacrimi
Să mă căiesc de viaţa ce-am trăit
În timpul când, dezamăgit şi singur
Prin noapte şi pustiu am hoinărit...
Şi-oricât aş încerca să-mi cer iertare
Nu mi-ar ajunge marea de cuvinte
Ce le-mpletesc la poala crucii Tale
În cea mai dulce, sfântă rugăminte...

O, Doamne cum să îndrăznesc ca eu
Un pumn de lut să mai privesc spre Tine
Când faţa Ta ades am întristat
Şi-acum îmi pare rău şi mi-e ruşine...
Dar Tu eşti bun şi milostiv Părinte
Iubirea Ta nu are-asemănare
Ea mă va ridica pe Stânca vieţii
Şi îmi va naşte aripi către Soare!

Vulcan-009-01-2016
Mary